scurtătură

română

Etimologie

Din a scurta + sufixul -ătură.

Pronunție

  • AFI: /skur.tə'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
scurtătură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ scurtătură scurtături
Articulat scurtătura scurtăturile
Genitiv-Dativ scurtăturii scurtăturilor
Vocativ scurtătură scurtăturilor
  1. bucată scurtă de lemn; retevei.
  2. cărare care urmează distanța cea mai scurtă între două puncte.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.