scuipătură

română

Etimologie

Din a scuipa + sufixul -ătură.

Pronunție

  • AFI: /skuj.pə'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
scuipătură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ scuipătură scuipături
Articulat scuipătura scuipăturile
Genitiv-Dativ scuipăturii scuipăturilor
Vocativ scuipătură scuipăturilor
  1. scuipare; (concr.) scuipat.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.