scobitoare
română
Etimologie
Din a scobi + sufixul -toare.
Pronunție
- AFI: /sko.bi'to̯a.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului scobitoare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | scobitoare | scobitori |
| Articulat | scobitoarea | scobitorile |
| Genitiv-Dativ | scobitorii | scobitorilor |
| Vocativ | scobitoare | scobitorilor |
- bețișor foarte subțire și ascuțit la unul dintre capete, care servește la scoaterea rămășițelor de alimente dintre dinți sau din dinți.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.