scălâmbătură

română

Etimologie

Din a scălâmba + sufixul -ătură.

Pronunție

  • AFI: /skə.lɨm.bə'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
scălâmbătură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ scălâmbătură scălâmbături
Articulat scălâmbătura scălâmbăturile
Genitiv-Dativ scălâmbăturii scălâmbăturilor
Vocativ scălâmbătură scălâmbăturilor
  1. (înv.) scălâmbăiere.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.