sacrilegiu
română
Variante
Etimologie
Din franceză sacrilège < latină sacrilegium.
Pronunție
- AFI: /sa.kriˈle.ʤju/
Substantiv
| Declinarea substantivului sacrilegiu | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | sacrilegiu | sacrilegii |
| Articulat | sacrilegiul | sacrilegiile |
| Genitiv-Dativ | sacrilegiului | sacrilegiilor |
| Vocativ | sacrilegiule | sacrilegiilor |
- profanare a lucrurilor considerate sfinte sau, (p.ext.), a unui lucru care trebuie respectat; necinstire, pângărire.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.