sântuleț

română

Etimologie

Din sânt + sufixul -uleț.

Pronunție

  • AFI: /sɨn.tu'leʦ/


Substantiv


Declinarea substantivului
sântuleț
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ sântuleț sântuleți
Articulat sântulețul sântuleții
Genitiv-Dativ sântulețului sântuleților
Vocativ sântulețule sântuleților
  1. (pop.) diminutiv al lui sânt.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.