rumpere
română
Etimologie
Din rumpe.
Pronunție
- AFI: /'rum.pe.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului rumpere | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | rumpere | rumperi |
| Articulat | rumperea | rumperile |
| Genitiv-Dativ | rumperii | rumperilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a rumpe și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.