rugire
română
Etimologie
Din rugi.
Pronunție
- AFI: /ru'ʤi.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului rugire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | rugire | rugiri |
| Articulat | rugirea | rugirile |
| Genitiv-Dativ | rugirii | rugirilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a rugi și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.