rondo

română

Etimologie

Din italiană rondo.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
rondo
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ rondo rondouri
Articulat rondoul rondourile
Genitiv-Dativ rondoului rondourilor
Vocativ ' '
  1. compoziție muzicală instrumentală, cu caracter vioi, a cărei temă principală revine periodic, alternând cu alte teme.


Traduceri

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.