rondel

română

Etimologie

Din italiană rondello.

Pronunție

  • AFI: /ron'del/


Substantiv


Declinarea substantivului
rondel
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ rondel rondeluri
Articulat rondelul rondelurile
Genitiv-Dativ rondelului rondelurilor
Vocativ ' '
  1. specie a poeziei lirice cu formă fixă, compusă din treisprezece (sau paisprezece) versuri repartizate în trei strofe, cu anumite repetări ale primelor două versuri.


Traduceri

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.