româncuță

română

Etimologie

Din româncă + sufixul -uță.

Pronunție

  • AFI: /ro.mɨn'ku.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
româncuță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ româncuță româncuțe
Articulat româncuța româncuțele
Genitiv-Dativ româncuței româncuțelor
Vocativ româncuță româncuțelor
  1. diminutiv al lui româncă.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.