rindelui
română
Etimologie
Din rindea + sufixul -ălui.
Pronunție
- AFI: /rin.de.lu'i/
Verb
| Conjugarea verbului rindelui | |
| Infinitiv | a rindelui |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
rindeluiesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să rindeluiască |
| Participiu | rindeluit |
| Conjugare | IV |
- (v.tranz.) a netezi, a fățui, a fasona cu rindeaua; a efectua o rindeluire, a da la rindea, a rindela.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.