retrimite

română

Etimologie

Din re- + a trimite (după franceză renvoyer).

Pronunție

  • AFI: /re.tri'mi.te/


Verb


Conjugarea verbului
retrimite
Infinitiv a retrimite
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 retrimit
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să retrimită
Participiu retrimis
Conjugare III
  1. (v.tranz.) a trimite din nou; a trimite înapoi, a restitui.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.