retenue

franceză

(français)

Etimologie

Din verbul retenir

Pronunție

  • AFI: /ʁət.ny/


Substantiv

retenue f., invariabil

  1. reținere, reticență, rezervă
  2. (fig.) discreție
    Il ne s'emporte jamais, j'admire sa retenue.

Cuvinte derivate

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.