rejoice

engleză

(English)

Etimologie

Din vechea franceză resjoir.

Pronunție

  • AFI: /rɪˈʤɔɪs/


Verb


Conjugarea verbului
to rejoice
Infinitiv to rejoice
Prezent simplu
pers. 3 sg.		 rejoices
Trecut simplu rejoiced
Participiu trecut rejoiced
Participiu prezent rejoicing
  1. a se bucura, a jubila, a se veseli
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.