regrupa

română

Etimologie

Din franceză regrouper.

Pronunție

  • AFI: /re.gru'pa/


Verb


Conjugarea verbului
(se) regrupa
Infinitiv a (se) regrupa
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 (mă) regrupez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să (se) regrupeze
Participiu regrupat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) a (se) grupa din nou.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.