refuzare
română
Etimologie
Din refuza.
Pronunție
- AFI: /re.fu'za.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului refuzare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | refuzare | refuzări |
| Articulat | refuzarea | refuzările |
| Genitiv-Dativ | refuzării | refuzărilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a refuza și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.