recurba

română

Etimologie

Din franceză recourber.

Pronunție

  • AFI: /re.kur'ba/


Verb


Conjugarea verbului
recurba
Infinitiv a recurba
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 recurbez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să recurbeze
Participiu recurbat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a curba, a îndoi din nou.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.