rebutare
română
Etimologie
Din rebuta.
Pronunție
- AFI: /re.bu'ta.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului rebutare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | rebutare | rebutări |
| Articulat | rebutarea | rebutările |
| Genitiv-Dativ | rebutării | rebutărilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a rebuta și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.