reînscăunare
română
Etimologie
Din reînscăuna.
Pronunție
- AFI: /re.ɨn.skə.u'na.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului reînscăunare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | reînscăunare | reînscăunări |
| Articulat | reînscăunarea | reînscăunările |
| Genitiv-Dativ | reînscăunării | reînscăunărilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a reînscăuna și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.