racla

română

Etimologie

Din franceză racler.

Pronunție

  • AFI: /ra'kla/


Verb


Conjugarea verbului
racla
Infinitiv a racla
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 raclez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să racleze
Participiu raclat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a răzui.
  2. (v.tranz.) (spec.) a face un raclaj.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.