rașpel

română

Etimologie

Din germană Raspel Raspiel.

Pronunție

  • AFI: /'raʃ.pel/


Substantiv


Declinarea substantivului
rașpel
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ rașpel rașpele
Articulat rașpelul rașpelele
Genitiv-Dativ rașpelului rașpelelor
Vocativ ' '
  1. pilă, de obicei lată, cu dinți rari și mari, folosită la prelucrarea pieselor de lemn sau de metal cu duritate mică.


Traduceri

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.