răsucitor

română

Etimologie

Din a răsuci + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /rə.su.ʧi'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
răsucitor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ răsucitor răsucitori
Articulat răsucitorul răsucitorii
Genitiv-Dativ răsucitorului răsucitorilor
Vocativ răsucitorule răsucitorilor
  1. muncitor care răsucește firele într-o fabrică de textile sau de frânghii.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.