rățoială

română

Etimologie

Din a (se) rățoi + sufixul -eală.

Pronunție

  • AFI: /rə.ʦoˈja.lə/


Substantiv


Declinarea substantivului
rățoială
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ rățoială rățoieli
Articulat rățoiala rățoielile
Genitiv-Dativ rățoielii rățoielilor
Vocativ rățoială rățoielilor
  1. (fam.) faptul de a se rățoi; vorbă răstită, amenințătoare.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.