règle

Vezi și : regle, réglé, reglé

franceză

(français)

Etimologie

Din latină rēgula („lege, regulă”). Înlocuise cuvântul moștenit riule în franceză veche. Confer și franceză veche reille, care a fost împrumutat mai devreme de la aceeași sursă. Este dublet al lui rigole.

Înrudit cu catalană rella, règula, italiană regola, portugheză relha, regra, régua, română regulă și spaniolă reja, regla.

Pronunție

  • AFI: /ʁɛɡl/
  •  Audiofișier


Substantiv

règle f., règles pl.

  1. riglă, linie
    Règle de bois, de cuivre, d'acier.
  2. (p.ext.) regulă
    Suivre la règle. — Se conformer à la règle.
  3. (pol., ist.) guvernare, conducere
    La règle du Roi Henry.
  4. (mat.) regulă
    La règle de trois ou de proportion.

Sinonime

Cuvinte derivate

Locuțiuni

Expresii

  • c'est l'exception qui confirme la règle
  • c'est la règle
  • les règles sont faites pour être transgressées
  • l'exception confirme la règle

Etimologie

Din régler.

Verb

  1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru régler.
  2. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru régler.
  3. forma de persoana a I-a singular la subjonctiv prezent pentru régler.
  4. forma de persoana a III-a singular la subjonctiv prezent pentru régler.
  5. forma de persoana a II-a singular la imperativ prezent pentru régler.

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.