purtătoare

română

Etimologie

Din purtător.

Pronunție

  • AFI: /pur.tə'to̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
purtătoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ purtătoare purtătoare
Articulat purtătoarea purtătoarele
Genitiv-Dativ purtătoarei purtătoarelor
Vocativ purtătoareo purtătoarelor
  1. persoană care poartă, care duce sau aduce ceva cu sine.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.