pupic

română

Etimologie

Din pup + sufixul -ic.

Pronunție

  • AFI: /'pu.pik/


Substantiv


Declinarea substantivului
pupic
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pupic pupici
Articulat pupicul pupicii
Genitiv-Dativ pupicului pupicilor
Vocativ pupicule pupicilor
  1. (fam. și în limbajul copiilor) diminutiv al lui pup.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.