puls
română
Etimologie
Din franceză pouls < latină pulsus.
Pronunție
- AFI: /puls/
Substantiv
| Declinarea substantivului puls | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | puls | pulsuri |
| Articulat | pulsul | pulsurile |
| Genitiv-Dativ | pulsului | pulsurilor |
| Vocativ | pulsule | pulsurilor |
- mișcare fiziologică ritmică de dilatare și de contractare a pereților arterelor, determinată de creșterea volumului de sânge pompat de inimă.
- loc unde se simte această mișcare ritmică.
Expresii
- A lua (cuiva) pulsul = a număra (cuiva) bătăile inimii, apăsând cu degetul pe artera de la încheietură mâinii
- A pipăi pulsul (cuiva) = a încerca să afle intențiile, planurile sau starea de spirit a cuiva
- A prinde (sau a simți) pulsul (unei situații) = a înțelege sau a intui exact o situație, o stare de lucruri
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.