pufuliță

română

Etimologie

Din puf + sufixul -uliță.

Pronunție

  • AFI: /pu.fu'li.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
pufuliță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pufuliță pufulițe
Articulat pufulița pufulițele
Genitiv-Dativ pufuliței pufulițelor
Vocativ pufuliță pufulițelor
  1. (bot.) (Epilobium) gen de plante erbacee cu tulpina cilindrică acoperită cu peri lungi, cu flori roșii-purpurii, roz sau albicioase; plantă din acest gen.

Sinonime

  • Epilobium hirsutum: (bot.) (reg.) limbricaș, pufăriță, zburătoare

Cuvinte apropiate

Vezi și


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.