pufuliță
română
Etimologie
Din puf + sufixul -uliță.
Pronunție
- AFI: /pu.fu'li.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului pufuliță | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | pufuliță | pufulițe |
| Articulat | pufulița | pufulițele |
| Genitiv-Dativ | pufuliței | pufulițelor |
| Vocativ | pufuliță | pufulițelor |
- (bot.) (Epilobium) gen de plante erbacee cu tulpina cilindrică acoperită cu peri lungi, cu flori roșii-purpurii, roz sau albicioase; plantă din acest gen.
Sinonime
- Epilobium hirsutum: (bot.) (reg.) limbricaș, pufăriță, zburătoare
Cuvinte apropiate
Vezi și
Traduceri
plantă; floare
|
|
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.