puça

Vezi și : puca, puçá, púca

catalană

(català)

Variante

  • pulça

Etimologie

Din occitană veche pulça, din pluralul pulçe < latină pūlicem, forma de acuzativ singular pentru pūlex („purice”).

Înrudit cu franceză puce, italiană pulce, occitană piusa, portugheză pulga, română purice și spaniolă pulga.

Pronunție

  • (occidental) AFI: /ˈpu.sa/
  • (central, oriental) AFI: /ˈpu.sə/


Substantiv

puça f., puces pl.

  1. (entom.) purice

Cuvinte compuse

  • puça comuna
  • puça d'aigua
  • puça d'anguila
  • puça de capellà
  • puça de mar

Locuțiuni

  • com a puces
  • com una puça
  • de puça

Expresii

  • ésser la darrera puça que pica
  • ésser la puça que menys pica
  • fer d'una puça un cavall
  • fer poques pucesfer puces
  • males puces
  • tenir males puces

Referințe




franceză

(français)

Etimologie

Din pucer.

Pronunție

  • AFI: /py.sa/


Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la trecut simplu pentru pucer.
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.