proteu

română

Etimologie

Din franceză protée.

Pronunție

  • AFI: /pro'tew/


Substantiv


Declinarea substantivului
proteu
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ proteu protei
Articulat proteul proteii
Genitiv-Dativ proteului proteilor
Vocativ proteule proteilor
  1. (livr.) om nestatornic, care își schimbă mereu ideile, părerile.
  2. (și în sintagma proteu de peșteră) batracian care trăiește în unele peșteri (Proteus anguinus).
  3. bacterie polimorfă foarte mobilă, care conține elemente baciliare (Proteus).

Cuvinte compuse


Traduceri

Anagrame

  • erupto

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.