prospețime

română

Etimologie

Din proaspăt + sufixul -ime.

Pronunție

  • AFI: /pros.pe'ʦi.me/


Substantiv


Declinarea substantivului
prospețime
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ prospețime invariabil
Articulat prospețimea invariabil
Genitiv-Dativ prospețimii invariabil
Vocativ prospețime invariabil
  1. calitatea de a fi sau de a părea proaspăt, nou, tânăr, viu, fraged etc.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.