promitere
română
Etimologie
Din promite.
Pronunție
- AFI: /pro'mi.te.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului promitere | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | promitere | promiteri |
| Articulat | promiterea | promiterile |
| Genitiv-Dativ | promiterii | promiterilor |
| Vocativ | promitere, promitereo | promiterilor |
- acțiunea de a promite și rezultatul ei.
Traduceri
acțiunea de a promite
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.