probăluire

română

Etimologie

Din probălui.

Pronunție

  • AFI: /pro.bə.lu'i.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
probăluire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ probăluire probăluiri
Articulat probăluirea probăluirile
Genitiv-Dativ probăluirii probăluirilor
Vocativ probăluire, probăluireo probăluirilor
  1. acțiunea de a probălui și rezultatul ei.


Traduceri

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.