priva

română

Etimologie

Din franceză priver < latină privare.

Pronunție

  • AFI: /pri'va/


Verb


Conjugarea verbului
priva
Infinitiv a priva
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 privez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să priveze
Participiu privat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) (livr.) a împiedica pe cineva să se bucure de un avantaj, de un drept care i se cuvine, de ceva necesar.
  2. (v.refl.) a renunța (de bunăvoie sau constrâns la ceva necesar) la un bun sau la un drept.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.