prietenire

română

Etimologie

Din prieteni.

Pronunție

  • AFI: /pri.e.te'ni.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
prietenire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ prietenire prieteniri
Articulat prietenirea prietenirile
Genitiv-Dativ prietenirii prietenirilor
Vocativ prietenire, prietenireo prietenirilor
  1. acțiunea de a prieteni și rezultatul ei.

Cuvinte derivate


Traduceri

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.