prefăcătorie
română
Etimologie
Din prefăcător + sufixul -ie.
Pronunție
- AFI: /pre.fə.kə.to'ri.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului prefăcătorie | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | prefăcătorie | prefăcătorii |
| Articulat | prefăcătoria | prefăcătoriile |
| Genitiv-Dativ | prefăcătoriei | prefăcătoriilor |
| Vocativ | prefăcătorie | prefăcătoriilor |
- mod de comportare, de manifestare specific omului prefăcut; fățărnicie, ipocrizie, simulare, prefăcătură.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.