predicare
română
Etimologie
Din predica.
Pronunție
- AFI: /pre.di'ka.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului predicare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | predicare | predicări |
| Articulat | predicarea | predicările |
| Genitiv-Dativ | predicării | predicărilor |
| Vocativ | predicare, predicareo | predicărilor |
- acțiunea de a predica și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.