precurmător

română

Etimologie

Din a (se) precurma + sufixul -ător.

Pronunție

  • AFI: /pre.kur.mə'tor/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
precurmător
Singular Plural
Masculin precurmător precurmători
Feminin precurmătoare precurmătoare
Neutru precurmător precurmătoare
  1. (înv.) care pune capăt, care întrerupe, care oprește (brusc).


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.