prăgușor

română

Etimologie

Din prag + sufixul -ușor.

Pronunție

  • AFI: /prə.gu'ʃor/


Substantiv


Declinarea substantivului
prăgușor
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ prăgușor prăgușoare
Articulat prăgușorul prăgușoarele
Genitiv-Dativ prăgușorului prăgușoarelor
Vocativ prăgușorule prăgușoarelor
  1. diminutiv al lui prag.
  2. mic suport pe care se așază tacâmurile la masă.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.