postpune
română
Etimologie
Din franceză postposer (după pune).
Pronunție
- AFI: /pos'tpu.ne/
Verb
| Conjugarea verbului postpune | |
| Infinitiv | a postpune |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
postpun |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să postpuie |
| Participiu | postpus |
| Conjugare | III |
- (v.tranz.) (lingv.) a folosi postpunerea.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.