plante

Vezi și : planté

română

Etimologie

Din plantă.

Pronunție

  • AFI: /ˈplan.te/


Substantiv

  1. forma de plural nearticulat pentru plantă.




daneză

(dansk)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

plante f.

  1. plantă


Verb

plante

  1. planta




franceză

(français)

Etimologie

Din latină planta.

Pronunție

  • AFI: /plɑ̃t/


Substantiv

plante f., plantes pl.

  1. (bot.) plantă
    Une plante de serre.
  2. (anat.) talpă (la picior)

Cuvinte compuse

  • jardin des plantes
  • plante-crayon
  • plante d'intérieur
  • plante de bruyère
  • plante dichrone
  • plante-éponge
  • plante genouilleuse
  • plante sarclée
  • plante médicinale
  • plante sociale
  • plante tinctoriale
  • plante vivace

Cuvinte apropiate

  • plant
  • plantage
  • plantain
  • plantaire
  • plantation
  • planté
  • planter
  • planteur
  • plantigrade
  • plantoir
  • plantule
  • plantureux

Etimologie

Derivat regresiv din planter.

Verb

  1. forma de subjunctiv prezent la persoana a III-a singular pentru planter.
    română: el/ea plantează
  2. forma de imperativ la persoana a II-a singular pentru planter.
    română: (tu) plantează!




norvegiană

(norsk)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

plante m.

  1. plantă




spaniolă

(español)

Etimologie

Din plantar.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb

plante

  1. forma de indicativ prezent la persoana I și a III-a singular pentru plantar
    română: el/ea plantează
  2. forma de imperativ la persoana a III-a singular pentru plantar
    română: planteze
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.