plait

engleză

(English)

Etimologie

Din engleză medie pleit, care provine din anglo-normandă pleit (confer franceză veche ploit) < latină plectō („a împleti”), înrudit cu limba nordică veche flétta și rusă сплетать (spletatʹ).

Este dublet al lui plight.

Pronunție

  • AFI: /pleɪt/, /plæt/


Substantiv

plait, pl. plaits

  1. pliseu, plisaj
    a box plait
  2. coadă (împletită), cosiță

Sinonime

  • 1: pleat
  • 2: braid, plat

Cuvinte apropiate

  • pleat

Omofone


Verb


Conjugarea verbului
to plait
Infinitiv to plait
Prezent simplu
pers. 3 sg.		 plaits
Trecut simplu plaited
Participiu trecut plaited
Participiu prezent plaiting
  1. (v.tranz.) a împleti
    to plait a ruffle
  2. (v.tranz.) a împleti (părul), a face cozi
    to plait hair

Sinonime

  • 1: pleat
  • 2: braid

Referințe




franceză

(français)

Variante

  • plaît

Etimologie

Din latină placitum („proces; pledoarie”).

Pronunție

  • AFI: /plɛ/


Substantiv

plait m., invariabil

  1. (ist., jur.) drept domnesc de transfer

Cuvinte derivate

  • muage, muance

Cuvinte apropiate

  • plaid

Variante

  • plaît

Etimologie

Din plaire.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular indicativ imperfect pentru plaire.

Omofone

  • plaie

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.