plăcuță

română

Etimologie

Din placă + sufixul -uță.

Pronunție

  • AFI: /plə'ku.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
plăcuță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ plăcuță plăcuțe
Articulat plăcuța plăcuțele
Genitiv-Dativ plăcuței plăcuțelor
Vocativ plăcuță plăcuțelor
  1. diminutiv al lui placă.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.