picui

română

Etimologie

Din pic + sufixul -ui.

Pronunție

  • AFI: /pi.ku'i/


Verb


Conjugarea verbului
picui
Infinitiv a picui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
picuiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să picuiască
Participiu picuit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) (reg.) a picura.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.