panică

română

Etimologie

Din neogreacă πανικωσ (panikós), franceză panique, italiană panico, germană Panik.

Pronunție

  • AFI: /pa'ni.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
panică
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ panică invariabil
Articulat panica invariabil
Genitiv-Dativ panicii invariabil
Vocativ panică invariabil
  1. senzație de spaimă violentă de care este cuprinsă subit (și adesea fără temei) o persoană sau o colectivitate.

Expresii

  • A intra în panică = a se neliniști, a se alarma, a se speria (foarte tare)


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.