pădureț

română

Etimologie

Din pădure + sufixul -eț.

Pronunție

  • AFI: /pə.du'reʦ/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
pădureț
Singular Plural
Masculin pădureț pădureți
Feminin pădureață pădurețe
Neutru pădureț pădurețe
  1. (despre plante, pomi fructiferi) care crește în pădure sau într-un loc necultivat; sălbatic.
  2. (despre fructe) produs de un arbore pădureț; nealtoit; (p.ext.) cu gust acru, astringent.
  3. (rar; despre animale) care trăiește în pădure; sălbatic.
  4. (fig.) (despre oameni) ursuz, retras, sălbatic.

Expresii

  • A se sătura (de cineva sau de ceva) ca de mere pădurețe = a fi foarte plictisit (de cineva sau de ceva), a nu mai putea suferi


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.