osuț

română

Etimologie

Din os + sufixul -uț.

Pronunție

  • AFI: /o'suʦ/


Substantiv


Declinarea substantivului
osuț
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ osuț osuțe
Articulat osuțul osuțele
Genitiv-Dativ osuțului osuțelor
Vocativ osuțule osuțelor
  1. (pop.) oscior.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.