ostraciza

română

Etimologie

Din franceză ostraciser.

Pronunție

  • AFI: /os.tra.ʧi'za/


Verb


Conjugarea verbului
ostraciza
Infinitiv a ostraciza
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 ostracizez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să ostracizeze
Participiu ostracizat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a înlătura pe cineva din viața publică, dintr-un colectiv; a proscrie; a exclude, a exila, a persecuta.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.