ostentare

română

Etimologie

Din ostenta.

Pronunție

  • AFI: /os.ten'ta.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
ostentare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ostentare ostentări
Articulat ostentarea ostentările
Genitiv-Dativ ostentării ostentărilor
Vocativ ostentare, ostentareo ostentărilor
  1. acțiunea de a ostenta și rezultatul ei.


Traduceri

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.